POESIE
SU BUCCHERI O DI BUCCHERESI


N’AUTRU PEZZU DO MONICU ‘I SANT’ANTONI


Vi cuntu storii di tanti armali, parranti e raggiunanti
Ca stu poviru monicu ha vistu facennu u caminanti.
E sta sira sicuramenti ni sapiti 'cchiassai da ieri,
Basta, accuminciu subbitamenti cu l'armali a du’ pieri:
A matina prestu carrià u sceccu cu quattri visazzi
E appuoi ci ni resi na bella dosi, finu e mustazzi.
U puvirieddu si calà a schina e i uricchi 'nterra
E pì supirchiaria u malacarni 'ncauci macari ci sferra.
U sciccareddu assimpricà, ma fermu si mossi (Fa il verso dell'asino)
"Nun vuogghiu ca mi stocca tutti l'ossi" (Ripete il verso)
U sceccu giuriziusu patìa e pinsava 'ntensamenti
A quannu u sa patruni avia persu i sintimenti.
Luvoti c'avia statu a oggiallannu, a tempu i 'scirbari,
Quannu i muschi co’ ma sangu stanu a banchittari,
Quannu i fimmini cchiù beddi si fanu e canzuni 'ntonunu
I 'nnammurati mai scurdati, cu suspiri c’ancura antronunu.
Capaci ca tannu canuscì a 'ntantazioni e si misi a fari malazioni!
Nun sapia u puvirieddu ca li fimmini portunu sempri a la malidizioni!
Arriurdativi di Eva, a 'ntintatrici,
Pì 'm pummu addivintà piccatrici.
U poviru Adamu persi u Pararisu, e cu du’ fuogghi di ficu
Si potti cummigghiari appena la panza, senza piddicu.
U viddanu fici lu stissu: pi n'accudduni supra a pagghia
Persi fidi, paci, raggiuni e macari la cagghia.
Sa mmugghieri u manna a travagghiari, iornu e notti
E idda sa resta scialata: cuperti cauri e frischi utti.
Ricunu ca simmu animali 'nfiriori e l'omminu è supiriuri,
Ma nui scecchi avimmu cchiù lonchi nun sulu li curi:
U sceccu, cu la scecca, na vota l'annu si spansa
Appuoi ognunu pa' sa panza, senza fari mai lagnanza.


Turi Terzo

indietro

POESIE
SU BUCCHERI
O DI BUCCHERESI

 

 

© Buccheri Antica