POESIE
SU BUCCHERI O DI BUCCHERESI


SIRINATA ALLA SCIALATA


Chidda fù sirinata assai scialata
ca fimmu a na carusa tantu amata,
’nti quartieri chinu i signurini
cu vuci, chitarri e mandulini.
"E vuliumu cantari"!

Arrapi sa finestra Cuncittina
taliti ’nto specchiu ogni matina.
Si bedda si duci e si sciacquata,
pi ttia si fà sta sirinata.

Tuppia ’nta rcovia i Giusippina
ci dici ca chiamma a Carmilina.
Sta sirinata vui vatà sintiri
pi sempri v’aviti arrivurdari.

Mentri c’accurdaumu i strummenti,
’nto quartieri s’arrivigghianu tanta genti,
nu Sceccu (disgraziatu), si misi a ragnari
mentri ca erumu pronti pi cantari.

Nun dicu chiddu ca successi allura,
v’accennu, occa nota musicali,
tra l’acqua de sicchi e i vaciluni
n’asddurripammu tutti ’nte scaluni.

Vulà na resta di na finestra,
na cchetta ci fì ’nta testa
a chiddu ca sunava u mandulinu,
ca c’jhappi a fari dui bagnuoli i vinu.

N’arritirammu tutti a strata ranni
p’arrizzittari a testa e i strummenti.
" Chi cuori ca jappunu ssa genti"
" Chi malafiura,inveci de cumplimenti ".

Arrapi ssa finestra bedda sciacquata,
ppi ttia si fà sta sirinata,
"Dda resta di dduocu fù tirata".
Nun ’ntu scurdari tu! "Ca lai sarbata".

Cantamu pe fimmini a dispiettu,
sta sirinata c’iannari ’nto liettu
pi sempri si n’anu arrivurdari,
che i sirinati s’anu arrispittari.

Francesco Mazza (anni 60)

indietro

POESIE
SU BUCCHERI
O DI BUCCHERESI

 

 

© Buccheri Antica